19 decembrie 1989

În urmă cu 20 ani un angajat de la Uzinele Mecanice din Timişoara pornea sirena aeriană. A fost semnalul pentru mii de timişoreni să iasă din nou în stradă, revolta luând astfel amploare. Pe 19 decembrie 1989, încă de dimineaţă, muncitorii timişoreni de la Elba, 6 Martie, Solventul şi Azur au declanşat acţiuni de protest, iar strigătele de revoltă din zilele precedente au luat amploare. Aproape 100.000 de oameni au manifestat pe străzile oraşului, scandând împotriva regimului comunist şi a familiei Ceauşescu.

La Opera din Timişoara, manifestanţii se organizează, susţin discursuri. Primul organism revoluţionar este constituit aici: Frontul Democratic Român. Între timp, pe străzile oraşului continuau ciocnirile între forţele de ordine şi demonstranţi.

Autorităţile au început să realizeze că nu vor face faţă valului de proteste nici dacă armata va trage din nou în plin. Prim-secretarul judeţului Timiş, Radu Bălan, a încercat în disperare cartea negocierilor. S-a dus la uzina Elba pentru a-i linişti pe muncitori, dar a fost luat ostatic.

La faţa locului a venit şi Ştefan Guşă, însoţit de un pluton de militari. Guşă a reuşit într-un final să îl elibereze pe Bălan după discuţii paşnice. Reconcilierea a fost însă doar de scurtă durată. Spre seara zilei de 19 decembrie, demonstranţii din centrul oraşului s-au confruntat din nou cu militarii. 7 persoane au murit şi aprope 100 au fost rănite.

New York Times scria:

[Da-ti click pe imagine pentru a mari]

Operatiunea „Furtul cadavrelor”

Operatiunea „Furtul cadavrelor” a fost comandata de generalul Nuta Constantin

Pentru inlaturarea, in parte, a urmelor genocidului comis la Timisoara, in seara de 18 decembrie 1989 generalul Nuta Constantin i-a convocat pe Mihalea Velicu, Emil Macri, Filip Teodorescu, Traian Sima, Nicolae Ghircoias, Ion Deheleanu si Ion Corpodeanu, carora le-a transmis ordinul de a fi ridicate cadavrele de la morga Spitalului Judetean din Timisoara si de a le transporta la Bucuresti. Cu acest prilej s-a stabilit ca Nicolae Ghircoias, director al Institutului de Criminalistica din Inspectoratul General al Militiei, sa coordoneze activitatea de selectare a cadavrelor ce urmau a fi ridicate, intrucat acesta cunostea situatia mortilor si ranitilor.
Ion Deheleanu urma sa asigure autovehiculul frigorific de mare tonaj iar Corpodeanu sa desemneze ofiterii de militie care urmau sa ridice cadavrele din morga si sa le incarce in autovehicul. Conform planului stabilit, Deheleanu a luat legatura telefonic cu inginerul Dan Rotariu de la autobaza „Comtim”, caruia i-a cerut sa trimita la inspectorat un autovehicul frigorific.
Pentru ridicarea cadavrelor si incarcarea lor in autovehicul, Ion Corpodeanu i-a desemnat pe ofiterii de militie Iosif Veverca, Gheorghe Avram, Eugen Mita, Laurentiu Preda, Tiberiu Grui si Eugen Peptan. La spital Corpodeanu si Ghircoias s-au deplasat la doctorul Ovidiu Golea, directorul Spitalului Judetean. Acestuia i-au cerut sa deschida morga pentru a o degreva de cadavre, cu precizarea ca acestea urmeaza a fi depozitate intr-un alt loc, mai bun, pentru conservarea lor.
Intre orele 1.30 si 4.15 cei sase ofiteri desemnati de Corpodeanu au incarcat in autovehicul 40 de trupuri neinsufletite indicate de Ghircoias, care intocmise anterior situatia mortilor. Pentru reusita operatiunii si pentru a nu fi descoperiti de personalul medical, Corpodeanu si Ghircoias au luat masuri pentru intreruperea iluminatului din curtea spitalului.
In jurul orei cinci dimineata, conform planului stabilit, autovehiculul a plecat spre Bucuresti, escortat de „Dacia” in care se mai aflau doi ofiteri de militie. Potrivit intelegerii, cele doua autovehicule au fost asteptate la km 36, langa Bucuresti, de o echipa de ofiteri condusa de Ion Baciu, seful Directiei Economice din IGM. Aici numerele de inmatriculare ale celor doua autovehicule au fost inlocuite cu altele de Bucuresti iar conducerea lor a fost preluata de o echipa de ofiteri din IGM.
In noaptea de 19 spre 20 decembrie 1989, dar si a doua zi, cele 40 de cadavre au fost incinerate in Crematoriul „Cenusa” iar cenusa a fost incarcata in patru tomberoane si apoi aruncata intr-o gura de canal de pe raza comunei Popesti Leordeni.

„Corpodeanu mi-a spus a mortii vor fi dusi la Arad sau Cluj in vederea conservarii”

Nicolae Ghircoias a recunoscut in instanta, in totalitate, savarsirea infractiunilor retinute in sarcina sa. Singura aparare pe care si-a formulat-o a fost ca a executat un ordin. Iata declaratia sa din timpul procesului public al revolutiei, transmis pe toate posturile nationale de radio si televiziune.
„Fara nici un fel de introducere, Corpodeanu l-a intrebat pe doctorul Golea daca are cheia de la morga. Golea a iesit si dupa circa un minut a revenit cu cheia. El ne-a condus pe scari, prin subsol, pe niste culoare, pana la morga. Corpodeanu si doi ofiteri au iesit in curte. Eu cu doctorul Golea am ramas in prosectura. Erau foarte multe cadavre. Nu cunosteam cine sunt persoanele identificate, nu dispuneam decat de un petic de hartie, cu un nume si un numar. In timp ce ma aflam in morga si imi puneam problema cum sa stabilesc cu cei decedati, Corpodeanu a venit si i-a cerut doctorului Golea cheile de la lacatul de la poarta spitalului. Golea a venit cu un manunchi de chei. Nu dupa mult timp poarta a fost deschisa, pentru ca am vazut intrand o autoizoterma in curte. S-a trecut la ridicarea celor identificati. A ridicat o persoana, a ridicat doua. Atunci am intrebat ce fac, unde-i duc. Pare-mi-se, Corpodeanu mi-a raspuns ca vor fi dusi la Arad sau Cluj in vederea conservarii, pana se linistesc spiritele. El mi-a mai spus ca au fost incarcate 40 de cadavre. De la spital am plecat la inspectorat. In urma noastra venea autoizoterma. L-am intrebat de ce vine autoizoterma dupa noi. A spus ca asa e ordinul. I-am raportat lui Nuta ce persoane identificate au ramas in morga. Era vorba de 16 cadavre, zece cunoscute si alte sase cu posibilitati de identificare”, a declarat in timpul procesului Nicolae Ghircoias.

„Unii dintre decedati prezentau cate patru-cinci plagi impuscate”

„Unii dintre decedati prezentau patru-cinci plagi impuscate, atat la nivelul coastelor, cat si la nivelul abdomenului. Foarte putini au avut plagi la nivelul capului. Despre un caz imi amintesc ca mi-a semnalat doctorul Golea; era vorba de o tanara adusa de colegi care avea decupat efectiv osul cranian, pe o portiune de 15-16 cm. Impuscaturile erau grupate, ceea ce denota ca s-a tras foc automat. Cele 40 de cadavre nu au fost autopsiate. Miroseau greu. Mirosul in morga era insuportabil. Procuratura daduse aprobare ca acesti decedati sa nu mai fie necropsiati. Pe 21 decembrie 1989 Nuta mi-a ordonat sa distrug registrele, respectiv fisele preluate de la Spitalul Judetean, plicurile cu impresiuni digitale si notitele cu datele despre cadavrele din morga. Am coborat la etajul doi, unde erau niste birouri ale criminalistilor, l-am luat pe seful de birou, maiorul Gelu Popovici. Pentru ca nu cunosteam unde e crematoriul inspectoratului, l-am rugat sa vina cu mine sa aruncam astea in foc. M-a insotit pana la usa crematoriului. I-am dat pachetul si i-am spus: „Du-te si pune-l in foc!”. Era un fum foarte mare, nu se vedea ce e inauntru, nu cunosteam topografia locului. Imi facea impresia ca trebuie strabatute mai multe incaperi, nici azi nu stiu. Nuta era in curtea Militiei, langa un ARO de culoare alb-gri, si mi-a spus cand am iesit din cladire: „Distruge tot, urca-te intr-o masina si pleaca!””, suna o alta parte din declaratia lui Ghircoias.

Material realizat cu sprijinul Asociatiei „Memorialul Revolutiei 16-22 Decembrie 1989” Timisoara

18 decembrie 1989

În 18 decembrie 1989, liniştea întregii ţări este spulberată. Românii au aflat de evenimentele de la Timişoara. În timp ce zeci de tineri au fost ucişi pe treptele catedralei, ceilalţi români ascultau România Liberă. Nicolae Ceauşescu pleacă în Iran şi lasă situaţia pe mâinile Elenei Ceauşescu, lui Emil Bobu şi Manea Mănescu.

În dimineaţa acelei zile, centrul Timişoarei era păzit de soldaţi şi agenţi de Securitate în haine civile. Primarul Moţ a cerut o adunare a partidului la Universitate, cu scopul de a condamna „vandalismul” zilelor precedente. De asemenea a decretat legea marţiala, interzicând populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane
Pe parcursul după-amiezei de 18 decembrie, un grup de 30 de tineri ies în faţa Catedralei, în urma repetiţiilor de colinde. Alţi 500 de manifestanţi li se alătură. S-a tras asupra lor! Nu au avut unde sa se ascundă deoarece catedrala era inchisă. Au fluturat un steag din care fusese decupată stema comunistă şi au cântat ”Deşteaptă-te române!” (un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947) şi au scandat lozinci împotriva sistemului. S-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.

În aceeaşi seară, 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţie, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean, au fost sustrase de la morga spitalului şi duse la Bucureşti pentru ca urmele represiunii să fie şterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti, cenuşa a fost colectată în patru pubele de gunoi şi ulterior deversată într-o gură de canal aflată pe raza localităţii Popeşti-Leordeni, Ilfov.

În aceasi seara George Ardelean s-a dus în Calea Girocului, unde în seara dinainte se desfăşuraseră lupte între revoluţionari şi forţele de ordine. În discuţia înregistrată este vorba de un bărbat care fusese ucis şi a cărui trup a fost luat apoi de autorităţi. Se banuieste că persoana ucisă ar putea fi Aparaschivei Valentin.

Transcriere înregistrare:
00:00 Femeie: (neînţelegibil)
00:10 Femeie: Ce glonţ a fost, de ce calibru.
00:12 Femeie: Să recupereze glonţul.
00:17 Femeie: Aicea, în spate.
00:18 Femeie: Primul (neînţelegibil) uitaţi.
00:21 Femeie: Aici l-o omorît şi femeia l-a ţinut în casă, nu? Şi o văzut că lumea se adună, că face investigaţii, l-or luat (femeie: să nu se mai adune lumea). L-or luat. Or venit după el, or trecut patrulele pe aicea în continuu. (neînţelegibil) să nu se facă investigaţii, l-or luat.
00:36 Bărbat: Cine l-o luat?
00:37 Aceeaşi femeie: Cine? Tata o venit de sus, sau din groapă
00:44 Bătrînă: Săraca are trei copii.
00:47 Femeie tînără: 2 fete are.
00:49 Bătrînă: Unde e fotografia?
00:51 Tînără: Acolo sus e, nu ştiu dacă vedeţi, că-i acolo.
00:55 Bărbat: Aici, aici.
00:56 Femeie: Aici
00:58 Bărbat: Deci au murit (neînţelegibil)
00:59 Femeie: Nu domnule, a murit aseară, azi noapte între unu şi două, aici l-au împuşcat în casa scării. Femeia l-o dus sus, că e bărbatul ei, nu? Na, şi l-o pus în pat, să-i facă, să-i facă înmormîntarea şi totul, s-au pus drapele, aşa e obiceiul. A văzut că lumea se adună. A murit pe loc, bineînţeles. (bărbat: cînd l-a luat?) Între unu şi două, azi-noapte. O văzut că lumea se adună, nu ştiu ce, au trecut, au observat, ca să facă investigaţii din nou au venit şi l-au luat. I-au făcut şi (neînţelegibil) şi de toate. Chipurile, că-l duce să-i facă autopsie. Da. (bărbat: ce autopsie?) Să recupereze glonţul, că le trebuie.

17 decembrie 1989

Pe 17 decembrie dimineaţa, pe străzile Timişoarei circulă numai blindatele armatei, iar coloane de militari străbat oraşul în pas de defilare, pe muzica fanfarei. Pentru a-şi motiva intervenţiile în forţă, miliţia spune că în oraş acţionează bande de huligani care devastează magazinele. Demonstranţii, decişi să continue protestele, strâng rândurile, îi huiduie pe soldaţi şi aruncă în ei cu pietre. Din ce în ce mai mulţi oameni îşi înving frica şi ies pe străzi. Scandează Jos Ceauşescu, Nu vă fie frică, Jos Comunismul.

Protestatarii au intrat în Comitetul Judeţean şi au aruncat pe fe reastră documentele partidului, broşurile de propagandă, scrierile lui Ceauşescu, portretele familiei Ceauşescu, dar şi mâncarea din frigiderele instituţiei. Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, anunţă Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.. Protestatarii au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare. Armata a eşuat în încercarea sa de a restabili ordinea, reuşind să transforme Timişoara într-un infern: focuri de armă, victime, lupte de stradă, maşini în flăcări, TAB-uri care transportau forţe de securitate înarmate şi tancuri. Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în piaţa numită acum Piaţa Libertăţii.  După ora 20:00, se trăgeau focuri de armă din Piaţa Libertăţii până la Operă, inclusiv în zona podului Decebal, Calea Lipovei şi Calea Girocului. Tancuri, camioane şi TAB-uri blocau accesul în oraş, în timp ce elicopterele patrulau zona. După miezul nopţii protestele s-au domolit. Ion Coman, Ilie Matei şi Ştefan Guşă au inspectat oraşul.

Între timp, la Bucureşti, pe 17 decembrie 1989, Ceauşescu a obţinut din partea CPEx aprobarea folosirii forţei pentru înăbuşirea revoluţiei de la Timişoara. După-amiază sosesc 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR. Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.

59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi. 40 de cadavre au fost incinerate la o groapă de gunoi din Bucureşti, iar cenuşa lor, aruncată la canal.

Represaliile nu au reusit decat sa ii indarjeasca pe protestatari.

La caderea noptii, intrarea in Timisoara a fost blocata cu tancuri, TAB-uri si camioane militare in timp ce elicopterele survolau orasul. Dar a doua zi, pe 18 decembrie, protestele au fost reluate si mai puternic.

16 decembrie 1989

„Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” – Sloganul care a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatură, s-a născut cu exact 20 ani în urmă. Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara. Mulţimea a reuşit să pună stăpânire pe centrul oraşului. Peste tot se auzeau strigăte şi îndemnuri.

În jurul bisericii reformate din Piaţa Maria, credincioşii reformaţi  demonstrează  paşnic,  cu  lumânări  în mâini, păzindu-l pe pastorul  Laszlo Tökés care urma să fie eva­cuat. Apare primarul Petre Moţ care, împreună  cu Laszlo Tökés,  încear­că să liniştească lumea  din stradă. Reformaţilor li se adaugă oameni ai Timişoarei de toate vârstele, pro­fesiile şi credinţele, adunaţi spontan într-un act generos de solidaritate şi expresie a dorinţei de libertate şi de­mocraţie.
O parte  a  mulţimii  se  în­dreaptă spre Căminele Studenţeşti spre a aduna noi demonstranţi.  Se  ajunge   la sediul Comitetului  Judeţean  PCR  unde au loc altercaţii cu autorităţile.  Se operează primele arestări.

După-amiaza se întâmplă ine­vi­tabilul:  în jurul orelor 16,00 – 17,00  se adunaseră deja peste  400 de per­soane.  Sunt blocate două tramvaie de către  un  grup  de  tineri care strigă pentru prima dată “Jos cu Ceauşescu!”. După un moment de debusolare, mulţimea începe să strige: “Jos cu Ceauşescu!”. Un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!”

Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, apoi în Piaţa Operei, scandând o serie  de lozinci anticomuniste.

Pe drum sunt distruse pancar­dele de propagandă care împânzeau oraşul. Acum se naşte drapelul
revoluţiei, steagul din care a fost decupată stema comunistă.

Manifestanţii sunt din nou întâmpinaţi de forţele de ordine,  miliţieni,  militari sau civili înarmaţi. Cu toată  rezistenţa, sunt nevoiţi să se retragă. O mare parte sunt arestaţi, bătuţi şi duşi în arestul Miliţiei

Alarmat de ceea ce se întâmpla la Timişoara, Ceauşescu orga­ni­zează de urgentă o teleconferinţă cu factorii de decizie de acolo. Va da ordin să se deschidă foc fără so­maţie împotriva civililor. Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile

Conform declaraţiilor victi­me­lor, cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale M.A.P.N., ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii.

Centrul oraşului este acoperit de sute de demonstranţi. Se în­mulţeşte şi numărul  securiştilor în civil. Semnele bătăliei pluteau în aer.

Pe treptele Catedralei se adună un grup de copii şi tineri civili care încep să scandeze: “Jos Ceau­şes­cu!, Libertate! Vrem o ţară liberă!” Dintr-un transportor blindat se trag rafale care seceră mulţimea. Actul  crud  şi  absurd  care a avut loc sub privirile timişorenilor a întărâtat şi mai mult. În diverse zone începe o luptă deschisă  cu  cei  care  au  decis  să  susţină  în continuare  un  regim compromis. Se aruncă cu pietre şi cu sticle incendiare înspre maşinile şi transportoarele din care se trăgea.

Din dorinţa de a se şterge ur­mele, în noaptea de 18 spre 19 de­cembrie, din incinta Spitalului Ju­de­ţean sunt sustrase cadavrele celor ucişi. Vor  fi  transportate  în secret  la  Bucureşti,  unde vor fi arse la crematoriu. Familiile celor dispăruţi   urmau să fie informate că rudele lor au fugit peste graniţă… Autorităţile  au  dat  ordin ca o parte a eroilor martiri să fie îngropaţi într-o groapă comună. Documentele  care dovedeau cauza de­ceselor au fost, de ase­me­nea, distruse…

Revolutie!

Avand in vedere ca imi place foarte mult acest subiect, incepand de azi voi  scrie ce s-a intamplat in Timisoara in 1989. In fiecare zi voi scrie ce s-a intamplat in respectiva zi acum 20 de ani!
Sa nu uitati…

EROII NU MOR NICIODATA!