16 decembrie 1989

„Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!” – Sloganul care a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatură, s-a născut cu exact 20 ani în urmă. Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara. Mulţimea a reuşit să pună stăpânire pe centrul oraşului. Peste tot se auzeau strigăte şi îndemnuri.

În jurul bisericii reformate din Piaţa Maria, credincioşii reformaţi  demonstrează  paşnic,  cu  lumânări  în mâini, păzindu-l pe pastorul  Laszlo Tökés care urma să fie eva­cuat. Apare primarul Petre Moţ care, împreună  cu Laszlo Tökés,  încear­că să liniştească lumea  din stradă. Reformaţilor li se adaugă oameni ai Timişoarei de toate vârstele, pro­fesiile şi credinţele, adunaţi spontan într-un act generos de solidaritate şi expresie a dorinţei de libertate şi de­mocraţie.
O parte  a  mulţimii  se  în­dreaptă spre Căminele Studenţeşti spre a aduna noi demonstranţi.  Se  ajunge   la sediul Comitetului  Judeţean  PCR  unde au loc altercaţii cu autorităţile.  Se operează primele arestări.

După-amiaza se întâmplă ine­vi­tabilul:  în jurul orelor 16,00 – 17,00  se adunaseră deja peste  400 de per­soane.  Sunt blocate două tramvaie de către  un  grup  de  tineri care strigă pentru prima dată “Jos cu Ceauşescu!”. După un moment de debusolare, mulţimea începe să strige: “Jos cu Ceauşescu!”. Un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!”

Mulţimea se întoarce într-un număr şi mai mare în Piaţa Maria, apoi în Piaţa Operei, scandând o serie  de lozinci anticomuniste.

Pe drum sunt distruse pancar­dele de propagandă care împânzeau oraşul. Acum se naşte drapelul
revoluţiei, steagul din care a fost decupată stema comunistă.

Manifestanţii sunt din nou întâmpinaţi de forţele de ordine,  miliţieni,  militari sau civili înarmaţi. Cu toată  rezistenţa, sunt nevoiţi să se retragă. O mare parte sunt arestaţi, bătuţi şi duşi în arestul Miliţiei

Alarmat de ceea ce se întâmpla la Timişoara, Ceauşescu orga­ni­zează de urgentă o teleconferinţă cu factorii de decizie de acolo. Va da ordin să se deschidă foc fără so­maţie împotriva civililor. Ordinul va fi dus la îndeplinire şi la Timişoara vor cădea primele victime în după-amiaza aceleiaşi zile

Conform declaraţiilor victi­me­lor, cei care au deschis foc asupra mulţimii au fost cadre ale M.A.P.N., ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii.

Centrul oraşului este acoperit de sute de demonstranţi. Se în­mulţeşte şi numărul  securiştilor în civil. Semnele bătăliei pluteau în aer.

Pe treptele Catedralei se adună un grup de copii şi tineri civili care încep să scandeze: “Jos Ceau­şes­cu!, Libertate! Vrem o ţară liberă!” Dintr-un transportor blindat se trag rafale care seceră mulţimea. Actul  crud  şi  absurd  care a avut loc sub privirile timişorenilor a întărâtat şi mai mult. În diverse zone începe o luptă deschisă  cu  cei  care  au  decis  să  susţină  în continuare  un  regim compromis. Se aruncă cu pietre şi cu sticle incendiare înspre maşinile şi transportoarele din care se trăgea.

Din dorinţa de a se şterge ur­mele, în noaptea de 18 spre 19 de­cembrie, din incinta Spitalului Ju­de­ţean sunt sustrase cadavrele celor ucişi. Vor  fi  transportate  în secret  la  Bucureşti,  unde vor fi arse la crematoriu. Familiile celor dispăruţi   urmau să fie informate că rudele lor au fugit peste graniţă… Autorităţile  au  dat  ordin ca o parte a eroilor martiri să fie îngropaţi într-o groapă comună. Documentele  care dovedeau cauza de­ceselor au fost, de ase­me­nea, distruse…